”Majoritatea ungurilor sunt xenofobi, dar nu vor sa recunoască acest lucru, relatează France Presse, citând rezultatele ultimului sondaj realizat de Institutul de cercetări sociale Tarki, publicat in 2006 la Budapesta.

În diferite postări pe bloguri, site-uri sau facebook, când dădeam câte o replică la unele materiale violente, în care cetăţeni români de naţionalitate maghiară, reclamau lipsa de drepturi, discriminare, xenofobie sau rele tratamente din partea majorităţii române, mă apăram citând din surse străine credibile, chiar maghiare, despre profilul lor individual care generează asemenea poziţii : ”Majoritatea ungurilor sunt xenofobi, dar nu vor sa recunoască acest lucru, relatează France Presse, citând rezultatele ultimului sondaj realizat de Institutul de cercetări sociale Tarki, publicat in 2006 la Budapesta. … "Un sfert din populaţia Ungariei, 24%, este xenofobă, respingând prezenţa oricărui imigrant in Ungaria", relatează Nepszabadsag, care adaugă că doar 6% din unguri sunt favorabili imigranţilor, în timp ce 70% sunt nehotărâţi. Din aceşti "nedecişi" însă, s-a dovedit, conform sondajului, ca 83% dintre ei nu vor sa vadă arabi în Ungaria, 75% chinezi, ruşi şi ţigani, iar 66% resping categoric prezenta romanilor.”

Evident, făceam comentarii nefavorabile, deşi am prieteni unguri, numindu-i amical „Xenofobii Europei”, dar, după ce am luat la cunoştinţă despre o cercetare genetică a locuitorilor Ungariei, din care rezultă că doar 27% au ADN-ul specific „rasei maghiare”, nu am mai glumit. Concluziile acestei cercetări ştiinţifice, atesta o politică agresivă de asimilare a altor etnii, despre care citisem şi auzisem acasă din bătrâni (aveam un unchi la Debreţin, frate cu bunicul, ce credea că este ungur).

Rezulta clar că planul fostului prim-ministru Banffy Ferenc, de la începutul secolului 20, dar şi de alţi conducători unguri dinainte, descris într-o carte, reuşise.

Citez : „Din punctul de vedere al hegemoniei rasei maghiare... acela este un bun patriot, care vrea să rezolve favorabil chestiunea alcătuirii statului naţional maghiar unitar si care aproba politica naţionala maghiară exclusivistă, şovinistă, opusă tendinţelor cosmopolite, favorabile pentru naţionalităţi.” (p.35).

„Fără şovinism va fi imposibil să ne cream statul naţional maghiar unitar. Daca vrem sa fim maghiari şi dacă vrem să ne întemeiem pe acest pământ statul naţional maghiar unitar – noi trebuie să fim şovinişti (p. 212). Şovinismul fiind acea idee în care este vorba de interesele noastre naţionale. Recunoaştem că suntem şovinişti; recunoaştem că şovinismul nostru nu este de dată recentă, dar avem curajul să afirmăm că dacă am reuşit să aducem servicii patriei, rădăcinile acestora erau înfipte în şovinismul nostru.” (p. 213) etc. ….”

Dilema mea, chiar neîncrederea, în asemenea cercetări mi-a fost spulberată definitiv; cel puţin la nivelul claselor conducătoare maghiare.

Evenimentele internaţionale recente, chiar cele din aria UE, în derularea lor, nu pot omite discursul premierului Victor Orban la Parlamentul Uniunii Europene, când afirma : „Nu cunoaşteţi istoria noastră. Îngrădirea libertăţii poporului maghiar nu au reuşit-o nici sovieticii, nici comuniştii. Dacă vorbim de drepturile minorităţilor, Constituţia defineşte clar căsătoria ca fiind între un bărbat şi o femeie, iar tradiţia asta este de 4.000 de ani…….. Nu putem pune semnul egal între cele două entităţi, dar nici nu putem uita vremurile când soarta şi deciziile Ungariei nu au fost lăsate în mâinile maghiarilor. Aşa cum încercaţi dumneavoastră acum, aşa încercau unii atunci să ne apere pe noi de noi înşine. Vă transmit clar: maghiarii nu au nevoie să fie apăraţi de ei înşişi. Noi suntem un popor democratic şi iubitor de libertate.”

Acest discurs de “apărare a naţiei maghiare”, mult mai amplu, nu diferă foarte mult de intervenţia Ţarului Putin în 2013 în Duma de Stat a Federaţiei Ruse, citez : "În Rusia trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al unei minorităţi. Acestea trebuie sa respecte Rusia, pe ruşi şi legile fără să ceara favoruri speciale sub pretextul ca sunt discriminaţi. CINE FACE ASTFEL, ESTE INVITAT SĂ PĂRĂSEASCĂ IMEDIAT RUSIA !! Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană. În Rusia trăiesc doar ruşi!".

A urmat apoi sfidarea Uniunii Europene de către premierul Victor ORBAN, refuzând să se alinieze cerinţelor democratice a practicilor europene, iar odată cu criza din Ukraina, este singura ţară din UE care nu respectă embargoul, dimpotrivă a intensificat relaţiile cu Moscova, care o sprijină în acţiunile anti UE.

Fiind atent la ce se mai întâmplă în rândul populaţiei din Ungaria şi care este efectul acestei politici „disidente” a Premierului ORBAN, constat efecte deosebite.

Sub titlul „Respingerea maghiarilor care trăiesc în afara granițelor este procentul cel mai mic” – apare în Magyar Hirlap din 05/05/2015, transmis şi de MTI rezultatele cercetării efectuate de Centru de Cercetări sociale din Budapesta TARKI, citat de mine mai sus. Rezultatele actuale din aprilie 2015 sunt dezastruoase.

Citez. „Ancheta Institutului TARKI comunică faptul că 46% din populaţia maghiară adultă apreciază că pot fi luate în considerare cererile de azil solicitate de străini (se înţelege că 54% exclud o asemenea posibilitate – n.n.).

Doar 9% dintre respondenţi (din cei 46% - n.n.) consideră că pot deveni prieteni cu un străin şi dintre aceştia doar 45% sunt de acord să se acorde azil în Ungaria, ceilalţi consideră că trebuie refuzaţi.

Pe baza cercetărilor efectuate din anul 1992 şi comparate cu cele prezente, Institutul TARKI constată că rata de xenofobie este fluctuantă, după o creştere rapidă în anii 1992-1995, din 2002, a rămas destul de stabilă, până în 2011.

Comparativ cu anii precedenți, în 2012, a crescut proporția de ostilitate faţă de străini, și din 2013 în 2014 a rămas mai mare decât media anilor 2000.

Datele din luna aprilie 2015 au depăşi vârful din 2001, de asemenea rata de iritare a ungurilor faţă de străini a crescut de la 43% la 46% în 2015.

Rezultatele cercetării relevă aversiunea cea mai ridicată a ungurilor este faţă de naţionalităţile arabe, în proporţie de 94% ; rata cea mai scăzută de respingere, de numai 7% este faţă de etnici maghiari din străinătate care doresc să se stabilească în Ungaria.

Dacă faţă de arabi este cea mai ridicată 94% şi faţă de rromi (cigány) câteva procente mai mici, dar faţă de chinezi şi africani ostilitatea este de 78% și faţă de românii din Ungaria, de asemenea, a scăzut” (că au fost asimilaţi – n.n.).

Potrivit Institutului de analiză media ratei xenofobiei între alegătorii Jobbik și MSZP, este mai mare pentru primii (Jobbik).

Rata de xenofobie la absolvenți de facultate este printre cele mai mici, de doar 20%, faţă de absolvenţii de colegii care este de 35%.” ……..

Nu aş fi scris aceste rânduri dacă politica de asimilare a românilor din Ungaria „democratice” nu s-ar fi intensificat mai mult decât alarmant.

Din 200.000 de români rămaşi în Ungaria după Tratatul de la Trianon, mai sunt cca 4000 de români. Ce s-a întâmplat cu ceilalţi ?

O situaţie, ce pare o butadă, dar nu este, ci e o dramă! La alegerile pentru autoguvernarea românilor din Szeged, desfăşurată nu de mult, s-a discutat despre limba în care să se desfăşoare lucrările. Unii români nu vorbeau limba română. S-a solicitat supunerea la vot iar majoritatea a votat să se folosească limba maghiară. Şi culmea, printre conducători, au fost aleşi „români” care nu vorbesc limba română.

Aşa ceva ‼??

Alex. B. Borşanu


Loading Conversation